Nesimtirea la romani (in hipermarket-uri si nu numai)

1. Intr-o Vineri seara ma duc la cumparaturi intr-un hipermarket din cart. Titan. Ca de obicei, lume multa, inghesuiala etc...dupa ce iau produsele pe care le aveam pe lista de cumparaturi, trec si prin raionul de fructe, uitandu-ma dupa "clementine" (un fel de mandarine mai mici si mai dulci).
In acel loc am avut ocazia sa vad ce inseamna "nesimtirea" unor concetateni...cum mergeam prin raionul de fructe, la un moment dat...BUF...o tipa (la vreo 35-40 ani, tipul de femeie care isi duce existenta ca vanzatoare la vreun magazin de cartier) intrase cu caruciorul in mine. Imi zic in gand: "Fie, treaca de la mine, se mai intampla sa casti gura in stanga sau in dreapta si sa nu vezi ca cineva s-a oprit in fata ta".
Mai merg 2 metri, iar BUF..."Mai sa fie, dar se cam intrece cu gluma duduia". Mai merg jumatate de metru, iar ZDRANG in mine. Nu mai rezist si ma intorc:

"Va credeti cumva la curse de masini ?"

Duduia incepe sa se ratoiasca, luandu-ma la "per tu":

"Vai, scuza-ma ca te-am lovit, dar eu ma grabesc, nu pot sa stau dupa tine..."
( WTF?!? Cum vine asta, daca te grabesti poti sa dai peste oricine ? )

In fine, ajung la capatul raionului si ma dau la o parte din calea "buldozerului"...Ma gandeam sa o las sa treaca fara sa o mai bag in seama, dar nu m-am putut abtine sa ii zic:

"Bunul simt se dobandeste in timp..." (nu stiu daca a prins ideea)


2. Un amic mi-a povestit o poveste similara, petrecuta la Ikea (Baneasa).
El era impreuna cu sotia in Ikea. Dupa ce isi fac cumparaturile, se duc sa manance la restaurantul din incinta. Acolo, aglomeratie mare..de tot. El se plimba pret de cateva minute bune si finally gaseste o masa libera. El se aseaza pe un scaun si pe celalalt isi pune haina, rezervandu-l astfel pentru sotia sa (inca nu sosise la masa). In timpul cat o astepta pe sotie, doua pitzipoance dadeau tarcoale in cautarea unei mese libere.
La un moment dat, una din ele se aseaza fara nici o jena pe scaunul rezervat sotiei amicului. Acesta ramasese masca, dar si-a revenit repede:

"Sa stiti ca asa era si in Neanderthal, daca cineva vroia ceva, se ducea si il lua, fara intrebari..."

Tipa nu reactioneaza, dar nici nu pleaca imediat...nici vorba de scuze sau ceva asemanator. Totusi, dupa vreo 2-3 minute don'sorica binevoieste a parasi scaunul "cucerit" , spre satisfactia amicului.